Recunosc, sunt atrasa de bijuterii! Si ma rasfat cu ele. Sunt alintul meu, sunt mangaierea de pe piept, sunt zgomotele jucause de la maini. Sunt sclipiri de mister pe lobul urechii, sunt intrebari puse sau nepuse strase toate in piatra de pe deget. De ma intrebi care-mi sunt mai de pret, va trebui sa astepti sa le caut in adancurile memoriei, sa forez dupa povestile lor.
Sa deschid sertarul cu dragoste, cel cu calatorii, ori cel pe care scrie poleit "sarbatori". Sa imi aduc aminte de mare, de alta mare si, inca o mare! De un sat de departe, unde, mi-am vandut sufletul pe un inel. Inel topit pe degetul meu, din argint indragostit de nisip, de soare si de vara.
Sa revad rosul florii de la mana. Si zambetul cald al celui care mi-a adus de peste ocean, bratara mea de lemn si rosu. Bratara mea de drag.
Imi aleg cu grija podoabele, nu dupa vreo ratiune de asorte, ci dupa emotiile pe care le cuprind in ele. Si merg increzatoare pe drumul vietii mele, niciodata singura, mereu cu o poveste care-mi tine loc de prieten, mascata in culorile, liniile, curbele, stralucirile bijuteriilor mele.
Si in apusul zilelor, cand sufletul meu ajunge acasa, imi trimit la culcare podoabele. Si atunci imi raman drept giuvaiere, cele ce le port cu mine mereu: caldura, devotamentul, puterea, rabdarea. Iar tu, de-mi esti alaturi, te vei alinta cu ele, te vor mangaia si azi, si maine, si in toate zilele si noptile noastre.
