25 august 2011

Barcelona with love

E, am coborat sa scriu, insa nu imi gasesc cuvintele. Vreau sa scriu despre ce inseamna frumos, despre cum frumosul se regaseste numai in lucrurile simple, despre detalii superbe care ne inconjoara zi de zi dar pe care nu le mai vedem din cauza ca ne devin familiare.
Port mereu scenarii cu mine si fiecare gest, lumina, culoare, cuplu, privire, zambet, ma face sa imi doresc sa scriu. Simturile imi sunt mai atente, poate din cauza ta, nu stiu.
Astazi mi-am dorit sa fac dragoste doar auzind pe cineva vorbind. Nici nu stiu din ce parte s-a auzit vocea de barbat, vorbea in spaniola, nu am inteles ce spunea. Dar trupul meu a reactionat, iar mintea mea s-a minunat de clipa in care o tonalitate, un timbru, un glas si o limba diferita de a mea m-au facut sa tresar.
Apoi, mirosul de menta pe care il simt cand ma apropii de gradinile de aici. Ma elibereaza, daca exista asa ceva. Ma ajuta sa ma simt libera, nu eliberata de altcineva, doar libera.
Piatra pe care o gasesc aici, este piatra din visele mele. Ma uit la ziduri, la drumuri, la cladiri si revad numai acele detalii pe care le port cu mine. Nu observ cladirile pe care le vede Rox, dar vad franturi, bucati de ziduri si piatra care parca spune povesti. Si in timp ce merg desculta sau ating un zid, in mintea mea explodeaza o multime de ganduri despre cine, cum, de ce si cand a trait acolo, cum as trai eu acolo, cine as fi eu daca as trai acolo.
Mi-a placut cafeaua de azi dimineata. Mi-a mai placut ca nu ne-am oprit sa mancam pentru ca asa trebuia, pentru ca ne era foame, ci am continuat sa mergem aproape o ora pana cand am simtit ca trebuie sa ne oprim. Nu am ales nici cel mai frumos, nici cel mai luxos loc, am inteles apoi ca l-am ales pe cel mai intim. Si acolo cafeaua avea gust de dragoste, aroma de cuplu, de joaca in zori. Si in exercitiul meu de prezenta, m-a uitat in jur si am vazut emotie. Un cuplu in varsta, vorbeau nemteste. El boem, ea protectoare. El hazliu, cu atingeri de Don Juan, ea increzatoare, putin materna. Mi-au placut.
Am ridicat privirea si la etaj in fata mea, un barbat tanar cu palarie. Pentru o secunda am crezut ca esti tu. Apoi, am vazut femeia care s-a asezat langa el si m-am trezit din inchipuirea mea. S-a indreptat catre ea, apoi a chemat chelnerul. Am vazut cum a mangaiat-o pe obraz.
Apoi, in stanga mea o mama isi saruta nou nascutul. M-a mirat fragezimea copilului si un gand absurd mi-a venit: ca eu nu l-as fi scos la plimbare, este prea mic. De parca eu ma pricep la lucruri de genul acesta.
Si apoi, alte si alte cupluri. Dar nu cum le vezi la noi acasa, sau cum le vedeam eu cu putin inainte. Nu am vazut defectele, privirile artagoase, gesturile de razboi sau de infrangere. Nu am mai vazut nici macar mici compromisuri, nici zambete false, nici priviri intoarse catre alt trup sau alt zambet.
Si in timp ce imi sorbeam cafeaua si ma uitam in jur, am rezistat tentatiei de a ma lua in ras. Am avut pentru cateva clipe gandul ca fiind indragostita vad totul in roz. Insa mi-am biciuit gandul si am inteles cu sufletul. Si mi-am zis ca pana nu imi educ gandurile, sa fie pozitive, luminoase si cuminti, voi "gandi" numai cu sufletul!