Discutam recent cu o amica despre povesti de dragoste, conditia femeii, despre mariaj, despre secole vechi cu obiceiuri ingropate, secole noi, cu obiceiuri desucheate. Ea adora cartile scrise de autori celebri, din alte timpuri, eu ma potrivesc mai bine cu autori contemporani, care in cuvinte simple, spun adevaruri mari despre viata.
Si cum povesteam langa ceaiul de lavanda, ma intreba despre ultimul barbat care si-a pus amprenta asupra gandurilor mele. Nefiind una dintre prietenele care sa ne cunoasca pe amandoi, m-a rugat sa ii povestesc cu amanunte, despre tine.
 
Si asta am facut. In timp ce povesteam, au inceput sa ii curga lacrimi. Si timp de cateva minute, cat am vorbit si am zambit nu pentru ea, ci pentru tine, ea a plans. A spus ca este nedrept ca acum, in timpul in care facem propriile alegeri, acum cand nimic nu ne mai obliga la decizii luate din datorie, sa nu fim capabili sa pastram fericirea. Iar eu i-am spus ce am invatat de la tine: ca orice intalnire importanta pe care o am in viata, cu un alt suflet, ma invata ceva despre mine. Si de aceea nu sunt si nu voi fi trista.
 
...El mananca sanatos, bea dimineata suc de fructe care inteapa limba, dar care protejeaza trupul. El se roaga in fiecare seara si in fiecare dimineata, iar daca prin vreo capcana a timpului, nu se intampla asa, atunci trimite toata lumina din sufletul lui catre cei la care tine. El nu se uita decat rar la televizor, uneori la meciurile de fotbal. Dar doar uneori, altfel as fi stiut care este echipa lui preferata. El citeste mult, dar nu atat de mult precum si-ar dori. Cartile lui preferate sunt langa patul mare, de burlac, din dormitorul unde mereu este aprinsa o lumanare. El lasa la plecare, radioul deschis, pe postul unde se canta despre dragoste. El pleaca dimineata tarziu si se intoarce mereu cand soarele apune. El aprinde betisoare parfumate ca sa curete casa de rele si de singuratate. Daca il intrebi, nu va recunoaste ca si de singuratate.
El isi tine lucrurile in ordine, nu ca alti barbati. El are o dorinta: sa tii mereu usile inchise. Iar cand vii pentru prima oara in casa lui, iar el simte ca ai sa mai vii inca o data si inca o data, iti face instructajul. Sa nu uiti sa inchizi usile si care nu cumva sa le trantesti cu zgomot. Caci i se face dor si teama de copilarie atunci, iar el e acum barbat in toata firea, nu isi mai poate lasa sufletul sa alerge asa, prin cotloanele varstelor de inceput.
El are o multime de prieteni, dar pe toti ii imbratiseaza la fel. El pastreaza relatii bune si potrivite cu toata lumea, pentru ca e mai usor sa inchizi ochii decat sa schimbi oamenii. Ceilalti se simt importanti pentru ca el le ofera atentia si sfaturile lui. Dar apoi, coplesit de atata public, de atatea mesaje de drag, de atatea promisiuni de intalniri, fuge la singuratatea lui. El are ca valoare suprema libertatea, iar singurele reguli pe care le accepta in viata lui sunt croite de catre cea mai draga fiinta pentru el. Uneori tradeaza regulile si ca sa fie curat iarasi, mediteaza cu devotament. Da, nu ti-am zis ca mediteaza? Se aseaza intr-o pozitie greoaie, si sta asa aproape o ora, poate si mai mult, dar cu spatele drept. Si mintea lui doarme un pic, caci asa isi odihnesc oamenii care lucreaza spiritual, mintea. Si in acea ora, isi pacaleste ratiunea fiind prezent si constient de tot ce este in jurul lui, dar cu gandurile interzise.
El te va face sa zambesti, daca insemni ceva pentru el. Nu ofera zambete gratuite, pentru ca el crede ca oamenii mari stiu sa se vindece singuri. Dar daca tine la tine, te va ajuta mereu. Ochii lui iti spun intotdeauna adevarul. Pentru ca el se concentreaza foarte mult in munca pe care o face, pentru ca este atat de atent la toate detaliile de pe scena, atunci cand pleaca de la teatru are nevoie de liniste. El nu iti vorbeste prea mult, si in nici un caz nu iti vorbeste fara continut. Dar oricat ar tacea, vei sti mereu cum se simte pentru ca ochii lui vorbesc. El are nevoie de odihna mai mult decat noi, ceilalti, de aceea noptile cu el sunt grele. Sau nu, depinde de ce iti doresti.
El viseaza mult, nu intarzie dimineata in pat, si face dragoste rar. Pentru el, dragostea este o farfuriuta de dulceata din care se mananca incet, cate o lingurita la un interval de timp stabilit tot de el. Pentru ca e pretioasa, nu din alt motiv!
El viziteaza mari si tari si iti aduce mereu cate un cadou, doua, trei din locuri indepartate. El traieste in prezent, dar nu a facut inca pace cu trecutul. 
Uneori el vorbeste ca din carti, si nu ai cum sa il crezi pana nu descoperi singur invataturile povestite de el. Lui ii place sa joace biliard, sa se uite la tenis de camp, el gateste cel mai bun tiramisu. Lui nu ii place cand se fac presupuneri, dar de cele mai multe ori se lasa mintit de presupunerile lui. El uraste cuvantul "ego" si da vina pe el la fiecare greseala intamplata. El crede in suflete pereche, dar nu crede in oameni pereche...